Ce trebuie să ştie un copil rămas singur acasă
Nu toţi copiii au bunici la ţară, unde să-şi petreacă lunile de vară, nu toţi părinţii îşi permit să-i ducă la şcoli particulare. Vacanţa mare poate fi, astfel, un stres în plus pentru adulţi. Angajarea unei bone este soluţia pentru copiii mici, însă cei mărişori ar putea fi lăsaţi singuri acasă. Înainte de asta, trebuie pregătiţi, instruiţi.
Nu există o vârstă standard de la care copilul poate fi lăsat singur acasă. Contează temperamentul lui, cât e de cuminte, de responsabil, de educat, de pregătit. Pregătirea aceasta nu se face de pe o zi pe alta, ci în timp. „Un copil la 5 ani, spre exemplu, nu poate fi lăsat singur nici 10 minute. Chiar dacă înţelege ce-i spui şi sfaturile pe care i le dai, nu poţi avea încredere că va şti să reacţioneze în situaţii neprevăzute. De pildă, îi spui să nu deschidă uşa străinilor, dar poţi şti cum îl păcăleşte respectivul străin? Abia după vârsta de 7 ani, când deja merge la şcoală, copilul poate înţelege mai multe şi poate fi lăsat singur. Mai întâi câte o jumătate de oră, apoi o oră... până se obişnuieşte. Dacă se comportă bine, poţi mări timpul, dar nu mai mult de 3 ore, pentru un copil de 7-8 ani. După 10-13 ani, dacă e cuminte, responsabil, copilul poate fi lăsat singur o jumătate de zi”, spune psihologul Mihaela Vintilă. Sunt câteva lucruri foarte importante, ce ţin de securitatea lui, pe care trebuie să le ştie înainte.
- Încă de la vârste fragede, copilul trebuie să-şi ştie numele complet, numele părinţilor, un număr de telefon al părinţilor şi adresa la care locuieşte.
- Trebuie să aibă un telefon la-ndemână, să cunoască şi să-i laşi pe măsuţă numerele de telefon ale părinţilor, bunicilor, al unui vecin de încredere, dar şi numerele de la poliţie sau de la salvare.
- Ţine permanent legătura cu el prin telefon, sună-l din oră în oră să vezi ce face.
- Instruieşte-l să nu deschidă niciodată uşa persoanelor necunoscute. Atunci când bate cineva la uşă, să nu se sperie, ci să spună că „nu poate deschide nimeni acum pentru că părinţii sunt ocupaţi”. O persoană rău intenţionată nu trebuie să ştie că cel mic e singur în casă.
- Trasează-i sarcini pentru perioada când lipseşti, astfel încât să fie ocupat şi să nu se plictisească. Din plictiseală, îi pot veni idei „năstruşnice”. Pune-l să-şi facă temele, să-şi facă ordine în cameră, să-şi organizeze cărţile, pantofii, să citească ceva, iar la întoarcere verifică dacă şi-a îndeplinit sarcinile. Trebuie însă să-l laşi să se şi joace, să se simtă bine.
- Nu-i da voie să coboare în faţa blocului, la joacă, dacă nici un adult nu e în apropiere. Dacă se întâmplă ceva, trebuie să poţi ajunge la copil în 1-2 minute.
- Învaţă-l cum să utilizeze închizătorile de la uşi şi ferestre, dar şi sistemele de alarmă.
- Lasă-i mâncare rece, care nu e nevoie să fie încălzită decât la cuptorul cu microunde. Aragazul e bine să fie securizat.
- Când te întorci acasă, ocupă-te de el. A stat singur toată ziua, s-a plictisit, aşa că are nevoie de puţin aer. Ieşiţi împreună în parc, mergeţi la o îngheţată, petreceţi timp de calitate împreună!
